Ianuarie şi „detoxul”: chiar e nevoie să ne „curăţăm” organismul?

Ianuarie vine adesea cu o mahmureală previzibilă: prea multă mâncare, prea mult alcool şi prea mult timp petrecut în faţa ecranelor.

Apoi, dintr-odată, reţelele sociale se umplu de sucuri verzi, suplimente cu cărbune, plasturi pentru picioare şi „resetări ale ficatului” de şapte zile – toate promiţând să elimine din corp toxine misterioase şi să te readucă la o stare „mai pură”.

Cultura detox la microscop în „Sănătate stranie”

În primul episod din „Sănătate stranie”, o emisiune audio-vizuală nouă produsă de Conversaţia, prezentatorii Katie Edwards şi Dan Baumgardt analizează cultura detox în detaliu şi pornesc de la o întrebare simplă: avem, de fapt, nevoie de detoxifiere?

„Sănătate stranie” urmăreşte lucrurile ciudate, surprinzătoare şi uneori alarmante pe care le face corpul nostru. Fiecare episod ia un trend popular de sănătate sau de „wellness”, o afirmaţie virală ori un mister al organismului şi verifică ce spune, în realitate, dovezile ştiinţifice – cu ajutorul cercetătorilor care studiază aceste subiecte zi de zi.

Katie Edwards, editor pe sănătate şi medicină la Conversaţia, şi Dan Baumgardt, medic de familie şi lector în ştiinţele sănătăţii şi ale vieţii la Universitatea din Bristol, împărtăşesc de mult timp fascinaţia pentru improbabilităţile şi limitele corpului uman – împreună cu un scepticism sănătos faţă de promisiunile care sună prea bine ca să fie adevărate.

De la cure cu sucuri la clisme cu cafea: ce promit trendurile de „detoxifiere”

Episodul de deschidere intră direct în subiectul detoxului. De la cure cu sucuri şi ceaiuri „detox” până la pastile cu cărbune, plasturi pentru picioare şi clisme cu cafea, Katie şi Dan urmăresc, strâmbă din nas şi, din când în când, râd în faţa unora dintre cele mai populare trenduri de detox de pe internet.

Pe parcurs, ei desfac pe rând mecanismul promisiunilor: - ce anume susţin aceste produse că ar „scoate” din organism; - cum ar trebui, teoretic, să funcţioneze; - de ce faptul că te simţi mai rău este adesea reinterpretat online ca dovadă că detoxul „funcţionează”.

Ce spune un specialist: ficatul, rinichii şi intestinul fac deja treaba

Episodul include şi un interviu cu Trish Lalor, specialistă în ficat de la Universitatea din Birmingham, al cărei mesaj este, pe bună dreptate, direct.

„Corpul tău este, în esenţă, construit să facă asta singur”, explică ea.

Ficatul, lucrând împreună cu rinichii şi intestinul, detoxifică organismul continuu, fără pauză. Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, spune Lalor, nu există motiv pentru intervenţii extreme sau pentru suplimente scumpe.

Asta nu înseamnă, însă, că orice are eticheta „detox” este automat lipsit de risc. Lalor clarifică unde anumite ingrediente pot fi utile, unde efectul este nesemnificativ şi în ce situaţii pot apărea probleme reale atunci când sunt folosite greşit.

Cum arată „detoxul” în viaţa reală (şi ce merită, de fapt, să faci)

Detoxifierea reală seamănă mai puţin cu un plic, o pastilă sau un plasture pentru picioare şi mai mult cu lucruri banale, dar eficiente: hidratare, fibre, odihnă, moderaţie şi timp oferit ficatului ca să facă munca pe care oricum o face remarcabil de bine.

În plus, e util să ţii minte că „detoxifierea” medicală, atunci când chiar este necesară (de exemplu în intoxicaţii sau supradoze), nu se face acasă şi nu are legătură cu ritualuri virale, ci cu îngrijire medicală şi tratamente ţintite.

Un alt aspect pe care marketingul îl ocoleşte: multe produse „detox” se bazează pe ambiguitate. Dacă „toxinele” nu sunt numite clar, nu pot fi nici măsurate, nici demonstrate ca fiind eliminate. Asta face ca promisiunile să fie greu de verificat şi uşor de vândut, mai ales în perioade precum începutul de an, când vinovăţia alimentară şi dorinţa de „resetare” sunt la cote ridicate.

Când plăteşti pentru „detox”, ce se „curăţă” de fapt?

Dacă dai bani pe plasturi detox şi suplimente, cel mai probabil portofelul este pe cale să fie „curăţat”, nu ficatul.

Katie Edwards, editor de comandă, Sănătate + Medicină, şi gazdă a emisiunii „Sănătate stranie”, Conversaţia; Dan Baumgardt, lector principal, Şcoala de Psihologie şi Neuroştiinţe, Universitatea din Bristol.

Acest articol este republicat din Conversaţia în baza unei licenţe de republicare cu atribuire.