Experții cer acțiuni urgente privind alimentele ultraprocesate după o evaluare importantă.

Alimentele ultraprocesate înlocuiesc tot mai mult, la nivel mondial, mâncărurile și mesele tradiționale. Efectul este dublu: scade calitatea alimentației și crește povara bolilor cronice legate de dietă.

Chiar dacă bugetele de publicitate ale marilor companii de alimente ultraprocesate depășesc cu mult, la un loc, resursele disponibile chiar și pentru instituții globale precum Organizația Mondială a Sănătății, există încă numeroase măsuri pe care le pot lua guvernele, comunitățile și profesioniștii din sănătate.

Aceste concluzii apar astăzi într-o serie de trei lucrări majore despre alimentele ultraprocesate, publicate în revista medicală Lancet.

Ce sunt alimentele ultraprocesate

Prin „alimente ultraprocesate” înțelegem produse concepute industrial din ingrediente procesate și aditivi cu rol cosmetic, care conțin, de regulă, puține sau chiar deloc ingrediente întregi, recognoscibile. Exemple frecvente sunt:

• băuturi răcoritoare (inclusiv carbogazoase)
• chipsuri și gustări sărate ambalate
• multe tipuri de cereale pentru micul dejun

În interpretarea noastră, miza nu este „lipsa de voință” a oamenilor. Problema este în primul rând determinată comercial: rezultatul influenței unei industrii foarte puternice.

Dovezile: cât de răspândite sunt și ce efect au

Prima lucrare sintetizează datele existente și arată că alimentele ultraprocesate se extind la nivel global. Proporția lor în alimentație a crescut constant, de-a lungul deceniilor, în numeroase țări.

În Statele Unite, Regatul Unit și Canada, nivelul a rămas ridicat de mult timp (aproximativ 50% din energia zilnică). În practică, alimentele ultraprocesate au ajuns să fie aproape „dieta națională”. O situație comparabilă se observă și în Australia.

Aceeași lucrare arată și că dietele bogate în alimente ultraprocesate favorizează supraalimentarea și, în medie, sunt mai sărace nutrițional: mai mult zahăr, mai multe grăsimi saturate și o densitate energetică mai mare, dar mai puține fibre, mai puține vitamine și minerale esențiale și o pondere mai mică de alimente integrale.

În privința sănătății, autorii sintetizează riscurile: o analiză sistematică realizată de noi, care a inclus 104 studii pe termen lung, a constatat că 92 dintre ele au raportat riscuri asociate mai mari pentru una sau mai multe boli cronice.

Meta-analizele acestor studii confirmă asocieri cu:

• obezitate
• diabet de tip 2
• hipertensiune arterială
• colesterol crescut
• boli cardiovasculare
• boală cronică de rinichi
• boala Crohn
• depresie
• deces prematur (din toate cauzele)

Important este că nu vorbim doar despre „prea mult zahăr, sare și grăsimi”. Studii clinice arată că, atunci când adulții consumă diete dominate de alimente ultraprocesate, ajung să mănânce, în medie, cu aproximativ 500–800 kilocalorii/zi în plus, iau în greutate și acumulează masă grasă, iar ritmul de alimentație este mai rapid, comparativ cu o dietă neultraprocesată care are aceleași proporții de macronutrienți.

Un mecanism probabil este combinația dintre densitatea energetică mai mare, gustul „hiperplăcut” și texturile moi, care fac supraalimentarea ușoară și rapidă.

Este nevoie, fără îndoială, de cercetări suplimentare. Totuși, dovezile sunt deja suficient de solide pentru a justifica un răspuns de sănătate publică, la scară globală.

De ce câștigă teren: modelul de afaceri al alimentelor ultraprocesate

A treia lucrare caută explicația pentru care alimentele ultraprocesate ajung să domine dietele umane și cum poate fi mobilizat un răspuns global de sănătate publică.

Concluzia este directă: trebuie abordate puterea corporativă și profitabilitatea. Ultraprocesarea reprezintă, în prezent, unul dintre cele mai profitabile modele de business din sectorul alimentar.

Cele mai mari companii transnaționale se sprijină pe rețele globale de aprovizionare, promovare și influențare politică, care extind piețe, modelează știința și dezbaterea publică și blochează reglementarea.

Producătorii de alimente ultraprocesate pot reinvesti profiturile pentru a cheltui mult mai mult pe publicitate, pentru a construi fabrici și a răspândi produsele la nivel mondial, dar și pentru a finanța activități de lobby.

De exemplu, în 2024, companiile alimentare de top au cheltuit pentru publicitate sume mult mai mari decât întregul buget operațional al Organizației Mondiale a Sănătății.

Potrivit lucrării, corporațiile și grupurile conectate lor folosesc un „rețetar” similar cu cel al industriilor tutunului și combustibililor fosili: lobby, litigii, autoreglare și știință sponsorizată, toate menite să întârzie răspunsul politic.

Opțiuni de politică publică pentru reducerea alimentelor ultraprocesate

A doua lucrare prezintă instrumente pe care guvernele le pot folosi pentru a limita problema. Patru direcții sunt deosebit de importante:

1. Schimbarea produselor (dincolo de reformulare)
   Simplul „retuș” al rețetelor - de pildă, înlocuirea zahărului cu îndulcitori sau a grăsimii cu aditivi care imită textura grăsimii - nu rezolvă problema.

O alternativă ar fi ca guvernele să stabilească limite pentru anumiți aditivi și să folosească „markeri ai alimentelor ultraprocesate” (precum coloranți, arome și îndulcitori non-zahăr, alături de niveluri ridicate de zahăr, grăsimi și sare) pentru a identifica produsele ultraprocesate ce urmează a fi reglementate.

1. Îmbunătățirea mediilor alimentare
   Opțiuni susținute de dovezi includ:

   • introducerea obligatorie a etichetelor de avertizare pe fața ambalajului, care informează consumatorii și reduc cumpărăturile
   • protejarea minorilor sub 18 ani - mai ales pe platforme digitale - de marketingul pentru alimente ultraprocesate și extinderea protecției dincolo de „orele pentru copii”
   • taxarea băuturilor îndulcite (cu cel puțin 20%) și a unor alimente ultraprocesate; folosirea veniturilor pentru a subvenționa fructe, legume și mese proaspăt gătite pentru gospodăriile cu venituri mici
   • eliminarea alimentelor ultraprocesate din școli, spitale și alte instituții publice, limitarea ponderii lor pe rafturile supermarketurilor și reducerea disponibilității alimentelor ultraprocesate în proximitatea școlilor

2. Limitarea puterii corporative
   Guvernele pot merge mai departe cu reglementarea portofoliilor companiilor și cu monitorizarea/limitarea ponderii vânzărilor provenite din alimente ultraprocesate; pot întări politicile de concurență și pot lua în calcul reforme fiscale care reduc concentrarea excesivă a puterii pe piață.

3. Reformarea subvențiilor și a lanțurilor de aprovizionare
   O direcție este redirecționarea subvențiilor agricole dinspre ingredientele de tip marfă provenite din monoculturi, folosite frecvent în alimente ultraprocesate (precum porumbul, soia și zahărul). În paralel, politicile de mediu (de exemplu, reducerea plasticului sau utilizarea apei) ar trebui aliniate cu obiectivele nutriționale.

Reușita va veni din pachete de măsuri adaptate și coordonate; nu există o soluție unică, miraculoasă.

Coaliții și protecții instituționale pentru reducerea alimentelor ultraprocesate

Lucrările pledează pentru un răspuns global de sănătate publică, construit pe trei linii de acțiune:

• perturbarea modelului de afaceri al alimentelor ultraprocesate, prin taxarea producției de alimente ultraprocesate, obligativitatea reciclării plasticului la nivel corporativ și redirecționarea resurselor pentru a sprijini producătorii de alimente sănătoase și familiile
• protejarea politicilor și a științei de interferențe, prin garanții privind conflictele de interese și reguli clare de interacțiune cu industria; renunțarea la dependența de autoreglare și utilizarea fermă a politicilor publice și a legii
• construirea de coaliții care să susțină schimbarea la nivel decizional, de la sprijin juridic până la comunicare strategică

În completare, există două pârghii practice adesea subevaluate în politicile naționale: achizițiile publice și educația alimentară. Dacă instituțiile finanțate din bani publici cumpără preponderent alimente proaspete și preparate în bucătării locale, se creează piețe stabile pentru producători și se normalizează mesele bazate pe alimente minim procesate.

La fel, programele comunitare de gătit și alfabetizare nutrițională pot consolida cultura mesei și pot reduce dependența de produse „gata de consum”, mai ales atunci când sunt combinate cu măsuri de acces (preț, transport, piețe locale) pentru familiile cu venituri mici.

Concluzie

Cele trei lucrări arată că, în lipsa unor politici ferme și a unui răspuns global coordonat, alimentele ultraprocesate vor continua să crească în dietele oamenilor, cu efecte negative asupra sănătății, economiilor, culturii și planetei. Momentul pentru acțiune este acum.

Phillip Baker, cercetător ARC Future Fellow și Sydney Horizon Fellow, Școala de Sănătate Publică, Universitatea din Sydney; Camila Corvalan, profesor titular, Unitatea de Nutriție Publică, Institutul de Nutriție și Tehnologie Alimentară, Universitatea din Chile; Carlos Monteiro, profesor, Departamentul de Nutriție, Școala de Sănătate Publică, Universitatea din São Paulo (USP); Gyorgy Scrinis, profesor asociat de politică și politici alimentare, Universitatea din Melbourne; Priscila Machado, cercetător, Institutul pentru Activitate Fizică și Nutriție, Universitatea Deakin.

Acest articol este republicat din publicația „Conversația”, în baza unei licențe de tip „bunuri creative comune”. Citiți articolul inițial.