Adulţii de 65 de ani şi peste pot micşora semnificativ ponderea alimentelor ultraprocesate din alimentaţie păstrând, în acelaşi timp, un stil de masă familiar şi echilibrat. Mai mult, această schimbare se asociază cu îmbunătăţiri ale mai multor indicatori esenţiali legaţi de felul în care organismul îşi reglează apetitul şi metabolismul.
Aceasta este concluzia principală a unui studiu nou pe care colegii mei şi cu mine l-am publicat într-o revistă ştiinţifică de nutriţie clinică.
Ce sunt alimentele ultraprocesate şi de ce ridică probleme
Prin alimente ultraprocesate înţelegem produse obţinute prin procedee industriale şi cu ingrediente care, de regulă, nu se folosesc în bucătăria de acasă. Ele includ adesea aditivi precum emulsificatori, arome, coloranţi şi conservanţi.
Exemple frecvente sunt gustările ambalate, mâncărurile gata de consum şi unele tipuri de carne procesată. Mai multe cercetări au asociat dietele bogate în alimente ultraprocesate cu rezultate mai slabe pentru sănătate.
Cum a fost conceput studiul (şi de ce e diferit)
În studiu am inclus persoane din SUA cu vârsta de 65 de ani şi peste, multe dintre ele fiind supraponderale sau având factori de risc metabolic, cum ar fi rezistenţa la insulină ori colesterolul crescut.
Participanţii au urmat, timp de câte opt săptămâni, două diete cu conţinut redus de alimente ultraprocesate: - o dietă care includea carne roşie slabă (carne de porc); - o dietă vegetariană care includea lapte şi ouă.
Între cele două perioade, timp de două săptămâni, participanţii au revenit la alimentaţia lor obişnuită.
În total, 43 de persoane au început intervenţia alimentară, iar 36 au dus la capăt întregul studiu.
În ambele regimuri, alimentele ultraprocesate au furnizat sub 15% din aportul caloric total - o reducere importantă faţă de alimentaţia tipică din SUA, unde peste 50% din calorii provin, în medie, din alimente ultraprocesate.
Regimurile au fost gândite să fie fezabile în viaţa de zi cu zi: participanţilor nu li s-a cerut să-şi limiteze intenţionat caloriile, să slăbească sau să-şi modifice activitatea fizică.
Noi am gătit, porţionat şi oferit toate mesele şi gustările pe durata studiului. Ambele diete au pus accent pe ingrediente minim procesate şi au fost aliniate recomandărilor nutriţionale federale din SUA pentru anii 2020–2025, menţinând totodată un aport comparabil de calorii şi de nutrienţi-cheie.
Interesant este că ghidurile pentru perioada 2025–2030, publicate la 7 ianuarie 2026, recomandă în mod explicit consumul mai redus de alimente ultraprocesate; versiunile anterioare nu discutau direct gradul de procesare.
Prin acest tip de studiu cu alimentaţie controlată am putut, pentru prima dată, să evaluăm efectele reducerii alimentelor ultraprocesate fără să schimbăm ţintele nutriţionale (adică păstrând niveluri similare de nutrienţi, conform recomandărilor).
Ce am comparat şi ce s-a întâmplat când au scăzut alimentele ultraprocesate
Am analizat diferenţele dintre: - perioadele în care participanţii au mâncat ca de obicei (dieta lor habituală); - cele două perioade în care au urmat diete sărace în alimente ultraprocesate.
Când au consumat mai puţine alimente ultraprocesate, participanţii au ajuns, în mod natural, să mănânce mai puţine calorii şi au slăbit. Scăderea în greutate a inclus atât reducerea grăsimii totale, cât şi a grăsimii abdominale.
Dincolo de slăbire, am observat îmbunătăţiri relevante la: - sensibilitatea la insulină; - profilul de colesterol (mai favorabil); - semnele de inflamaţie (mai reduse); - hormoni implicaţi în reglarea apetitului şi a metabolismului (modificări considerate benefice).
Aceste efecte au fost comparabile indiferent dacă participanţii au urmat dieta cu carne (carne de porc slabă) sau varianta vegetariană cu lapte şi ouă.
De ce contează reducerea alimentelor ultraprocesate la adulţii în vârstă
Pentru majoritatea adulţilor din SUA, alimentele ultraprocesate reprezintă peste jumătate din caloriile zilnice. Chiar dacă sunt comode şi uşor de găsit, tot mai multe studii observaţionale care urmăresc alimentaţia oamenilor în timp le asociază cu obezitatea şi cu boli cronice legate de vârstă, precum diabetul de tip 2 şi bolile cardiovasculare.
Pe măsură ce ponderea adulţilor în vârstă creşte la nivel global, abordările care protejează sănătatea metabolică pot sprijini îmbătrânirea sănătoasă.
Multe dintre studiile controlate anterioare despre efectele alimentelor ultraprocesate nu au reflectat condiţii realiste de alimentaţie, mai ales în rândul americanilor. De pildă, unele comparaţii au pus faţă în faţă o dietă aproape integral ultraprocesată cu una care nu conţinea aproape deloc astfel de produse.
Noi am încercat să ne apropiem mai mult de experienţa reală a oamenilor, păstrând însă controlul strict asupra alimentelor consumate. Rezultatul: este primul studiu care arată că, pentru adulţii în vârstă, o reducere realistă a alimentelor ultraprocesate, în afara unui cadru de laborator, aduce beneficii măsurabile pentru sănătate, nu doar scădere în greutate.
În mod particular la vârste înaintate, menţinerea sănătăţii metabolice este legată de mobilitate, autonomie şi calitate a vieţii.
În plus: cum se poate aplica în practică, fără „diete” drastice
O reducere a alimentelor ultraprocesate nu înseamnă neapărat renunţarea la mesele obişnuite, ci mutarea centrului de greutate către alimente minim procesate: legume, fructe, leguminoase, lactate simple, ouă, peşte, carne slabă, cereale integrale şi nuci/seminţe.
De asemenea, ajută ca adulţii în vârstă (şi familiile lor) să verifice etichetele: liste foarte lungi de ingrediente şi prezenţa frecventă a aditivilor (de exemplu, emulsificatori şi arome) pot indica un grad ridicat de procesare. Planificarea a 2–3 mese simple pe săptămână şi păstrarea unor gustări minim procesate la îndemână pot reduce dependenţa de produse „gata de consum”.
Ce rămâne încă neclar
Studiul nostru a fost relativ mic, lucru care reflectă dificultatea cercetărilor în care se controlează atent ce mănâncă participanţii. De asemenea, el nu a fost proiectat ca să demonstreze dacă îmbunătăţirile metabolice observate pot preveni ori întârzia, pe termen lung, apariţia unor boli precum diabetul sau bolile de inimă. Pentru astfel de concluzii vor fi necesare studii mai mari şi mai îndelungate.
Din punct de vedere practic, nu este încă limpede dacă oamenii pot reduce alimentele ultraprocesate în viaţa de zi cu zi fără sprijin structurat şi ce strategii ar face procesul mai uşor. Totodată, nu ştim pe deplin care componente ale procesării sunt cele mai importante pentru sănătate - de exemplu, aditivii, emulsificatorii sau procese precum extrudarea.
Clarificarea acestor aspecte ar putea ajuta producătorii să ofere alimente mai sănătoase, dar totuşi comode, şi ar putea facilita alegeri alimentare mai bune pentru public.
Moul Dey, profesor de ştiinţa nutriţiei, Universitatea de Stat din Dakota de Sud
Acest articol este republicat de pe platforma „Conversaţia”, în baza unei licenţe de tip „Bunuri Comune Creative”.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu