Brânza chiar este asociată cu un risc mai mic de demență, dar există un aspect de luat în calcul.

Brânza şi smântâna grasă: ce a arătat un studiu suedez despre demenţă şi boala Alzheimer - şi de ce concluziile cer prudenţă

Un studiu amplu din Suedia a raportat un risc mai mic de demenţă la adulţii de vârstă mijlocie şi la vârstnici care consumau cantităţi mai mari de brânză grasă şi smântână grasă. La prima vedere, rezultatul pare încurajator, însă interpretarea lui trebuie făcută cu atenţie.

Cercetarea a urmărit 27.670 de persoane timp de 25 de ani, interval în care 3.208 participanţi au dezvoltat demenţă.

Ce asocieri au fost observate în studiu

Brânză grasă şi risc de boala Alzheimer, în funcţie de profilul genetic

La persoanele fără un risc genetic cunoscut pentru boala Alzheimer, un consum de peste 50 g de brânză grasă pe zi a fost asociat cu un risc cu 13%–17% mai mic de Alzheimer. În schimb, la participanţii care aveau factori genetici de risc pentru boală nu s-a observat o reducere similară.

Smântână grasă şi risc de demenţă, dar nu toate lactatele au contat

Un consum mai mare de 20 g de smântână grasă pe zi a fost corelat cu un risc total de demenţă cu 16%–24% mai mic. Pentru alte produse nu s-au găsit legături clare: lapte degresat sau gras, lapte fermentat sau nefermentat, ori smântână cu puţine grăsimi.

De ce rezultatele par surprinzătoare pe fundalul recomandărilor de sănătate publică

Constatările sunt remarcabile deoarece, de decenii, mesajele de sănătate publică au încurajat alegerea lactatelor cu puţine grăsimi pentru reducerea riscului cardiovascular. Acest lucru contează şi pentru creier: bolile de inimă şi demenţa împart mulţi factori de risc, precum hipertensiunea arterială, diabetul şi obezitatea.

Când sunt puse cap la cap datele din studii anterioare, unele analize sugerează că consumul de brânză ar putea fi asociat şi cu un risc mai mic de boală cardiacă, iar lactatele integrale nu cresc neapărat riscul cardiovascular în mod automat.

Ce spun alte cercetări despre lactate şi sănătatea creierului

Mai multe studii au verificat dacă un tipar asemănător se vede şi în sănătatea cerebrală, însă concluziile nu sunt uniforme.

Per ansamblu, datele indică faptul că studiile făcute în populaţii asiatice raportează mai des beneficii ale consumului de lactate asupra cogniţiei, în timp ce multe cercetări europene nu găsesc acelaşi efect.

O explicaţie posibilă este nivelul mediu de consum: în multe ţări asiatice, aportul de lactate este, în general, mai redus, astfel încât un consum modest poate avea efecte diferite faţă de un aport mare, constant.

• Într-un studiu japonez s-a observat un risc de demenţă mai mic la persoanele care consumau brânză, însă cantităţile totale erau foarte mici, iar cercetarea a fost finanţată de un producător de brânzeturi.
• Într-un alt studiu japonez, susţinut prin granturi guvernamentale, nu s-a identificat un efect protector al brânzei.

Există şi date europene pe termen lung care au raportat beneficii: - În Finlanda, un studiu pe 2.497 de bărbaţi de vârstă mijlocie urmăriţi timp de 22 de ani a constatat că brânza a fost singurul aliment asociat cu un risc de demenţă mai mic, cu o reducere de 28%. - În acelaşi set de observaţii, consumul de lapte şi de carne roşie procesată s-a corelat cu rezultate mai slabe la testele cognitive, în timp ce consumul de peşte a fost legat de rezultate mai bune. - Un studiu mare din Regatul Unit, care a urmărit aproape 250.000 de persoane, a asociat un risc mai mic de demenţă cu un tipar alimentar ce includea: peşte de 2–4 ori pe săptămână, fructe zilnic şi brânză o dată pe săptămână.

Limitele importante: ce poate denatura legătura dintre alimentaţie şi demenţă

Aceste studii au limitări serioase. De cele mai multe ori, alimentaţia este raportată de participanţi, iar schimbările timpurii ale memoriei pot modifica atât obiceiurile alimentare, cât şi acurateţea cu care oamenii îşi amintesc ce au mâncat.

Pentru a reduce acest risc, echipa suedeză a aplicat două măsuri suplimentare:

1. A exclus persoanele care aveau deja demenţă la începutul studiului.
2. A repetat calculele după ce a eliminat participanţii care au făcut demenţă în primii 10 ani de urmărire.

Acest lucru nu a însemnat reluarea cercetării sau recrutarea unor oameni noi; a fost, practic, o verificare a aceloraşi rezultate într-un eşantion mai mic, format din persoane care au rămas fără demenţă mai mult timp.

Motivul este că fazele incipiente ale demenţei pot schimba subtil comportamentul cu mult înainte de diagnostic: unii oameni îşi modifică dieta, îşi pierd pofta de mâncare sau nu mai pot descrie corect ce consumă de obicei. Concentrând analiza pe cei care au rămas sănătoşi cognitiv mulţi ani, cercetătorii au redus probabilitatea ca aceste schimbări timpurii să fi influenţat asocierea.

Contează şi „cu ce înlocuieşti”: efectul substituţiei

O altă întrebare esenţială este dacă aparentul avantaj vine din substituţie: în unele diete, brânza sau smântâna ar putea înlocui carne roşie ori carne procesată, iar diferenţa de risc să reflecte această înlocuire, nu un efect direct al lactatelor.

În sprijinul acestei idei, studiul suedez nu a găsit o asociere între lactatele integrale şi riscul de demenţă la participanţii ale căror diete au rămas stabile pe parcursul a cinci ani.

Alimentele nu funcţionează izolat: tiparul alimentar (inclusiv dieta mediteraneană) e mai important

Cel mai important, alimentele nu ar trebui evaluate separat. Tiparul alimentar contează mai mult decât un ingredient singular. De exemplu, dieta mediteraneană, asociată constant cu riscuri mai mici atât de demenţă, cât şi de boală cardiacă, include brânza alături de legume, peşte, cereale integrale şi fructe.

În studiul suedez, persoanele cu un consum mai mare de brânză grasă şi smântână grasă aveau, în medie, mai multă educaţie, erau mai puţin predispuse la exces ponderal şi prezentau mai rar afecţiuni legate de demenţă, inclusiv boală cardiacă, accident vascular cerebral, hipertensiune şi diabet. Fiecare dintre aceşti factori, în mod independent, este asociat cu un risc mai mic de demenţă.

Asta sugerează că un consum mai mare de brânză apărea mai des în cadrul unor stiluri de viaţă mai sănătoase, nu neapărat împreună cu un surplus de calorii sau cu o sănătate metabolică precară.

Ce nutrienţi din brânza grasă pot fi relevanţi pentru creier

Per total, datele disponibile nu susţin ideea că lactatele integrale „provoacă” demenţă şi nici că produsele lactate fermentate o previn în mod sigur şi constant.

Brânza grasă conţine mai mulţi nutrienţi cu relevanţă pentru sănătatea creierului, inclusiv vitamine liposolubile A, D şi K2, precum şi vitamina B12, folat, iod, zinc şi seleniu. Aceşti nutrienţi au roluri în funcţionarea neurologică şi pot contribui la susţinerea sănătăţii cognitive.

Două aspecte practice adesea uitate: sarea, porţiile şi calitatea dietei

Chiar dacă unele asocieri par favorabile, brânzeturile pot avea un conţinut ridicat de sare, iar aportul mare de sodiu se leagă de tensiune arterială crescută - un factor de risc important atât pentru riscul cardiovascular, cât şi pentru declin cognitiv. În practică, tipul de brânză şi mărimea porţiei pot conta la fel de mult ca „integral” versus „degresat”.

De asemenea, efectele alimentaţiei asupra creierului sunt puternic influenţate de context: activitatea fizică, somnul, fumatul, consumul de alcool, controlul tensiunii şi al glicemiei pot amplifica sau anula orice diferenţe mici observate între alimente. În acest sens, brânza şi smântâna nu sunt „scuturi” împotriva demenţei, ci cel mult componente posibile într-un stil de viaţă echilibrat.

Concluzie: moderaţie şi ansamblu, nu „remedii” din farfurie

Datele nu justifică ideea de a consuma cantităţi mari de brânză sau smântână ca alimente protectoare împotriva demenţei ori a bolilor de inimă. Mesajul cel mai solid rămâne acelaşi: alimentaţie echilibrată, moderaţie şi un stil de viaţă sănătos contează mult mai mult decât orice element singular de pe platoul cu brânzeturi.

Eef Hogervorst, profesor de psihologie biologică, Universitatea din Loughborough

Acest articol este republicat din platforma „Conversaţia”, în baza unei licenţe CC. Citiţi articolul original.