Un geolog explică de ce Groenlanda este atât de specială.

Groenlanda, cea mai mare insulă a Pământului, adăposteşte unele dintre cele mai bogate rezerve de resurse naturale de pe glob.

În această categorie intră materii prime critice - resurse precum litiul şi elementele de pământuri rare (EPR), indispensabile tehnologiilor verzi, dar a căror producţie şi sustenabilitate sunt deosebit de sensibile - alături de alte minerale şi metale valoroase, precum şi un volum uriaş de hidrocarburi, inclusiv petrol şi gaze.

În cazul a trei zăcăminte groenlandeze purtătoare de EPR, aflate adânc sub gheaţă, estimările sugerează că ar putea fi printre cele mai mari din lume ca volum. Acestea au un potenţial major pentru fabricarea bateriilor şi a componentelor electrice necesare tranziţiei energetice globale.

Mărimea potenţialului de hidrocarburi şi a bogăţiei minerale a Groenlandei a determinat Danemarca şi SUA să investească în cercetări extinse privind fezabilitatea comercială şi impactul asupra mediului al unor activităţi noi, precum mineritul.

Conform estimărilor US Geological Survey, nord-estul terestru al Groenlandei (inclusiv zone acoperite de gheaţă) ar conţine circa 31 de miliarde de barili echivalent petrol în hidrocarburi - o cantitate comparabilă cu întregul volum al rezervelor dovedite de ţiţei ale SUA. (Asta înseamnă aproximativ 4,9 miliarde m³, având în vedere că 1 baril ≈ 159 litri.)

Totuşi, suprafaţa fără gheaţă a Groenlandei - aproape dublă faţă de cea a Regatului Unit - reprezintă mai puţin de o cincime din suprafaţa totală a insulei. De aici rezultă o posibilitate importantă: sub calota de gheaţă ar putea exista depozite masive, încă neexplorate, de resurse naturale.

O istorie geologică de 4 miliarde de ani: baza bogăţiei de resurse a Groenlandei

Concentrarea de resurse naturale din Groenlanda este strâns legată de o istorie geologică extrem de variată, întinsă pe aproape 4 miliarde de ani. Aici se găsesc unele dintre cele mai vechi roci de pe Terra, dar şi bucăţi de fier nativ (nu provenit din meteoriţi) de dimensiuni comparabile cu un camion. În anii 1970 au fost identificate „coşuri” de kimberlită purtătoare de diamante, însă acestea nu au fost valorificate până acum, în mare parte din cauza dificultăţilor logistice pe care le ridică exploatarea lor.

Din punct de vedere geologic, este rar (şi, pentru geologi ca mine, deosebit de captivant) ca o singură regiune să fi trecut prin toate cele trei mecanisme principale prin care se formează resurse naturale - de la petrol şi gaze până la EPR şi pietre preţioase. Aceste mecanisme sunt legate de episoade de orogeneză (formare de munţi), de riftare (relaxarea şi întinderea scoarţei) şi de activitate vulcanică.

Groenlanda a fost modelată de intervale lungi de formare a munţilor. Forţele compresive au fragmentat scoarţa, iar acest lucru a permis depunerea aurului, a unor pietre preţioase precum rubinele şi a grafitului în falii şi fracturi.

Grafitul este esenţial în producţia de baterii cu litiu, însă - potrivit Geological Survey of Denmark and Greenland - rămâne „insuficient explorat” în raport cu marii producători, precum China şi Coreea de Sud.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a resurselor naturale ale Groenlandei pare să provină din perioadele sale de riftare - inclusiv, cel mai recent, din procesul care a dus la formarea Oceanului Atlantic, începând din Perioada Jurasică, cu puţin peste 200 de milioane de ani în urmă.

Bazinele sedimentare terestre ale Groenlandei, precum Bazinul Jameson Land, par să ofere cel mai ridicat potenţial pentru rezerve de petrol şi gaze, într-un mod analog cu platforma continentală a Norvegiei, bogată în hidrocarburi.

În schimb, costurile extrem de ridicate au limitat explorarea comercială. În paralel, se acumulează tot mai multe cercetări care indică existenţa unor sisteme petroliere potenţial vaste ce ar putea înconjura întreaga Groenlandă în zona marină.

În bazinele sedimentare terestre (în mare parte lipsite de gheaţă) se găsesc şi metale precum plumbul, cuprul, fierul şi zincul, exploatate local, la scară mică, încă din 1780.

Elemente de pământuri rare (EPR) dificil de obţinut în Groenlanda

Deşi Groenlanda nu este la fel de strâns legată de vulcanism precum Islanda din apropiere - care, în mod unic, se află la intersecţia dintre o dorsală medio-oceanică şi o pană de manta - o parte considerabilă din materiile prime critice ale Groenlandei îşi datorează existenţa istoriei sale vulcanice.

EPR precum niobiul, tantalul şi ytterbiul au fost identificate în straturi de roci magmatice, într-un mod comparabil cu descoperirea (şi apoi exploatarea) rezervelor de argint şi zinc din sud-vestul Angliei, depuse de ape hidrotermale calde care au circulat la marginea unor intruziuni vulcanice de mari dimensiuni.

În mod deosebit, pentru EPR, se estimează că Groenlanda ar deţine suficiente rezerve sub gheaţă de disprosiu şi neodim pentru a acoperi peste un sfert din cererea globală viitoare prognozată - un total cumulat de aproape 40 de milioane de tone.

Aceste elemente sunt tot mai des considerate cele mai importante din punct de vedere economic, dar şi cele mai greu de procurat EPR, deoarece sunt indispensabile pentru energia eoliană, pentru motoarele electrice din transportul rutier curat şi pentru magneţii utilizaţi în medii de temperatură înaltă, cum sunt reactoarele nucleare.

Dezvoltarea unor zăcăminte deja cunoscute, precum Kvanefield din sudul Groenlandei - ca să nu mai vorbim de cele încă nedescoperite în nucleul stâncos central al insulei - ar putea influenţa cu uşurinţă piaţa globală a EPR, având în vedere raritatea lor relativă la nivel mondial.

Infrastructură, sezonalitate şi comunităţi: costuri ascunse ale valorificării resurselor

Chiar şi atunci când există resurse promiţătoare, convertirea lor în proiecte viabile depinde de aspecte foarte practice: distanţe mari, acces limitat la porturi, ferestre scurte de lucru dictate de climă şi necesitatea unor lanţuri logistice robuste pentru combustibili, echipamente şi personal. În Groenlanda, aceste constrângeri pot ridica semnificativ costurile, în special pentru exploatările situate departe de coastă sau în apropierea zonelor acoperite de gheaţă.

În plus, deciziile privind mineritul şi explorarea se suprapun cu interesele comunităţilor locale şi cu protecţia peisajelor arctice. Orice extindere a activităţilor industriale impune, în practică, evaluări de impact credibile, planuri de management al apei şi al deşeurilor, precum şi mecanisme prin care beneficiile economice să fie împărţite echitabil, fără a compromite mediul fragil.

O dilemă nefericită

Tranziţia energetică globală a fost accelerată de recunoaşterea tot mai largă a numeroaselor ameninţări asociate arderii combustibililor fosili. Însă schimbările climatice influenţează puternic disponibilitatea multor resurse naturale ale Groenlandei, care sunt în prezent acoperite de kilometri de gheaţă - iar aceste resurse sunt, paradoxal, o piesă importantă a aceleiaşi tranziţii energetice.

Din 1995, o suprafaţă de mărimea Albaniei s-a topit, iar tendinţa este probabil să se accentueze dacă emisiile globale de carbon nu scad abrupt în viitorul apropiat.

Progresele recente în tehnicile de cartare, precum utilizarea radarului de penetrare a solului, ne permit să „privim” sub gheaţă cu o certitudine tot mai mare. Astăzi putem obţine o imagine precisă a topografiei rocii de bază aflate sub până la 2 km de gheaţă, oferind indicii despre resursele minerale potenţiale din subsolul Groenlandei.

Cu toate acestea, prospectarea sub gheaţă avansează lent - iar o extracţie sustenabilă este probabil şi mai dificil de realizat.

În curând, va trebui poate confruntată o dilemă nefericită: ar trebui exploatată energic bogăţia de resurse, devenită tot mai accesibilă, pentru a susţine şi accelera tranziţia energetică?

Dar o asemenea abordare ar amplifica efectele schimbărilor climatice în Groenlanda şi dincolo de ea, inclusiv prin degradarea unor peisaje în mare parte pristine şi prin contribuţia la creşterea nivelului mării, care ar putea inunda aşezările de coastă.

În prezent, toate activităţile de minerit şi de extracţie de resurse sunt strict reglementate de guvernul Groenlandei prin cadre juridice cuprinzătoare, în vigoare încă din anii 1970.

Totuşi, presiunile pentru relaxarea acestor controale şi pentru acordarea de noi licenţe de explorare şi exploatare ar putea creşte, pe fondul interesului puternic al SUA faţă de viitorul Groenlandei.

Jonathan Paul, conferenţiar universitar în Ştiinţele Pământului, Royal Holloway, Universitatea din Londra

Acest articol este republicat din The Conversation sub o licenţă Creative Commons. Citiţi articolul original.