O piatră aparent banală de pe Marte a ascuns o surpriză de culoare galbenă: după ce roverul Curiosity i-a fisurat accidental crusta, în interior au apărut cristale galbene de sulf elementar.
Un „câmp” de sulf elementar în Canalul Gediz Vallis
În mai 2024, când Curiosity şi-a trecut masa de 899 kg (aproximativ 0,9 tone) peste un bulgăre fragil de mineral, depozitul s-a spart, lăsând la vedere cristale de sulf pur. Deşi pe Marte sunt întâlnite frecvent sulfatele, aceasta a fost prima identificare a sulfului în formă elementară pe Planeta Roşie.
Locul descoperirii, Canalul Gediz Vallis, pare şi mai interesant: zona este presărată cu obiecte care arată suspect de asemănător cu roca „de sulf” înainte să fie strivită din întâmplare. Indiciul sugerează că, în anumite porţiuni, sulf elementar ar putea exista acolo în cantităţi considerabile.
Mai jos este indicat un material video care rezumă pe scurt descoperirea.
În iulie 2024, omul de ştiinţă responsabil de proiectul Curiosity, Ashwin Vasavada, de la Laboratorul de Propulsie cu Reacţie al NASA (Jet Propulsion Laboratory), a descris situaţia astfel: a găsi un câmp de pietre din sulf pur este ca şi cum ai găsi o oază în deşert. „Nu ar trebui să fie acolo”, a subliniat el, iar acum echipa trebuie să explice cum a ajuns. Tocmai asemenea lucruri neaşteptate fac explorarea planetară atât de captivantă.
Sulfaţi pe Marte vs. sulf pur: de ce contează diferenţa
Sulfatele sunt săruri care se formează atunci când sulful (de regulă în combinaţii chimice) intră în contact cu alte minerale în prezenţa apei. Pe măsură ce apa se evaporă, mineralele se concentrează şi se usucă, iar sulfaţii rămân depuşi în rocă.
Astfel de minerale cu sulfaţi pot spune multe despre Marte: oferă indicii despre istoria apei şi despre felul în care suprafaţa a fost modelată de intemperii de-a lungul timpului.
Sulful elementar, în schimb, se formează doar într-un set foarte restrâns de condiţii - condiţii despre care nu se ştia că ar fi existat în regiunea unde Curiosity a făcut descoperirea. În contextul unei istorii geologice marţiene încă pline de necunoscute, faptul că există „din belşug” sulf pur expus la suprafaţă sugerează că se întâmplă ceva important, încă neînţeles.
Legătura cu viaţa: de ce sulful rămâne un indiciu valoros
Merită reţinut că sulful este un element esenţial pentru toate formele de viaţă cunoscute. În mod obişnuit, organismele îl preiau sub formă de sulfaţi, folosindu-l pentru a sintetiza două aminoacizi esenţiali necesari construirii proteinelor.
Pentru că sulfaţii erau deja cunoscuţi pe Marte de ceva vreme, descoperirea sulfului pur nu schimbă direct imaginea de până acum privind prezenţa sulfului ca resursă chimică. În plus, oricum nu există încă semne certe de viaţă pe Marte. Totuşi, misiunile continuă să dea peste „piese” pe care viaţa le-ar considera utile: chimie potrivită, urme ale apei şi indicii despre condiţii locuibile în trecut.
Două direcţii plauzibile de investigaţie (în lipsa unei explicaţii definitive)
În mod natural, următorul pas este stabilirea mecanismului prin care sulful ar fi putut ajunge acolo, pe baza a ceea ce se cunoaşte despre Marte. Asta ar putea implica muncă suplimentară, inclusiv modelări detaliate ale evoluţiei geologice a planetei.
În plus, pe Pământ accesul la Marte rămâne limitat: depindem de trasee, instrumente şi de întâmplări norocoase. Instrumentele lui Curiosity au putut analiza şi identifica rocile sulfuroase din Canalul Gediz Vallis, însă dacă roverul nu ar fi ales un drum care să treacă peste un astfel de bulgăre şi să-l crape, identificarea sulfului pur ar fi putut întârzia mult.
Canalul Gediz Vallis, o arhivă de miliarde de ani
Canalul Gediz Vallis este bogat în istorie marţiană: un vechi culoar de apă, ale cărui roci poartă astăzi amprenta râului care a curs peste ele cu miliarde de ani în urmă. Curiosity îşi continuă deplasarea de-a lungul canalului, în căutarea altor surprize care pot apărea după următoarea stâncă.
Cei care vor să urmărească evoluţia misiunii pot găsi actualizări în blogul de ştiinţă al roverului Curiosity.
Perseverance pe Marte: un record şi o descoperire „nepotrivită” locului
Între timp, după mai bine de cinci ani de la începutul propriei misiuni, roverul marţian NASA Perseverance continuă să se plimbe pe suprafaţa Planetei Roşii, oprindu-se - aşa cum ar face orice copil de cinci ani - să examineze fiecare piatră întâlnită. Una dintre descoperirile recente pare surprinzător de „în afara locului”, iar cercetătorii se întreabă dacă nu cumva obiectul respectiv nici măcar nu provine de pe Marte.
La 19 iunie 2025, exploratorul cu şase roţi a stabilit un nou record, finalizând oficial cea mai lungă deplasare dintr-o singură „călătorie” realizată de un vehicul robotizat pe o altă planetă. Într-un singur traseu, roverul a parcurs 411 metri pe terenul stâncos marţian. Poate părea puţin, însă comparativ cu Curiosity şi Opportunity, care înaintează mult mai lent, „Percy” se remarcă prin viteză.
Roboţii de pe Marte rămân o realizare remarcabilă: reflectă curaj, rezilienţă şi determinare - şi, desigur, curiozitatea fără limite legată de Universul în care trăim.
O versiune anterioară a acestui articol a fost publicată în iulie 2024.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu