Microgravitația și cheagurile de sânge la femei: de ce crește riscul în spațiu

Andrei-Mihai Cernat • May 19, 2026 16:57

Expunerea îndelungată la microgravitație nu iartă corpul uman. Pe lângă efecte bine cunoscute - atrofie musculară, scăderea densității osoase și modificări ale sistemelor cardiovascular, endocrin și nervos - date recente atrag atenția asupra unui risc suplimentar important pentru astronautele femei: formarea de cheaguri de sânge.

Această concluzie subliniază și o problemă mai veche a medicinei spațiale: până acum, o mare parte din studiile despre sănătatea omului în spațiu au fost realizate predominant pe bărbați. Cum numărul femeilor din echipajele spațiale este în creștere, devine esențială investigarea atentă a posibilelor riscuri asociate sexului, inclusiv a celor legate de coagulare.

De ce microgravitația poate favoriza cheagurile de sânge

Pe Pământ, cheagurile de sânge sunt adesea asociate cu înaintarea în vârstă, însă pot apărea și la persoane tinere. Din cauza gravitației, cheagurile se formează, de regulă, în vene ale picioarelor, unde pot bloca circulația și pot provoca durere și umflare. Uneori, un cheag se poate desprinde și poate ajunge la plămâni, declanșând o embolie pulmonară potențial fatală, sau poate contribui la evenimente grave precum infarctul miocardic ori accidentul vascular cerebral.

Faptul că, pe Pământ, cheagurile apar frecvent în membrele inferioare oferă adesea timp pentru intervenție - fie tratament medical, fie posibilitatea ca organismul să le descompună.

În microgravitație, distribuția sângelui se schimbă: acesta tinde să se „mute” spre cap și, uneori, spre tălpi, creând condiții în care cheagurile se pot forma mai ușor. Mai mult, în spațiu au fost observate cheaguri în zone unde consecințele pot deveni periculoase mult mai rapid.

Cheaguri în vena jugulară: un risc care devine mai greu de ignorat

Cercetătorul Blaber a explicat într-un comunicat al Universității Simon Fraser că, în spațiu, cheagurile par mai predispuse să apară în vena jugulară. De acolo, distanța până la inimă sau plămâni este mică, iar un eveniment medical serios se poate produce într-un interval scurt - exact genul de urgență pe care nu ți-o dorești departe de un spital.

În prezent, tocmai pentru că acum se știe mai bine că astfel de situații pot apărea, monitorizarea este privită tot mai des ca parte a măsurilor standard.

Un semnal de alarmă major a apărut în 2020, când o astronaută aflată la bordul Stației Spațiale Internaționale (SSI) a dezvoltat neașteptat un cheag în vena jugulară. Cazul a contribuit la accelerarea interesului pentru mecanismele de coagulare în spațiu, în special la femei.

Studiul: imersie uscată, microgravitație simulată și coagulare la 18 femei

Motivația acestor întrebări a stat la baza unui studiu nou, concentrat pe felul în care microgravitația influențează coagularea sângelui, în mod specific la femei.

Cercetarea a inclus 18 femei care au participat la un test de imersie uscată timp de cinci zile, cu scopul de a evalua riscul de a dezvolta cheaguri de sânge cu potențial letal. Rezultatele au susținut indicii existente că femeile pot avea un risc mai mare de tromboembolism venos și au indicat hipercoagulabilitatea drept un posibil mecanism-cheie.

Studiul a fost coordonat de o echipă din cadrul Laboratorului de Fiziologie Aerospațială al Universității Simon Fraser (SFU), care colaborează în mod obișnuit cu Agenția Spațială Canadiană (ASC) și cu alte agenții spațiale internaționale pentru a analiza impactul explorării spațiului asupra sănătății astronauților.

Cum s-a simulat imponderabilitatea (imersie uscată)

Participantele au fost evaluate într-un rezervor de imersie uscată: practic, o baie de apă în care corpul „plutește”, însă rămâne separat de apă printr-o etanșare impermeabilă, astfel încât voluntarele rămân uscate. Această metodă reproduce unele dintre efectele fiziologice ale stării de imponderabilitate.

Cum a fost măsurată coagularea (tromboelastometrie rotațională - ROTEM)

Echipa a urmărit răspunsurile de coagulare în timp real folosind tromboelastometrie rotațională (ROTEM), o metodă rapidă de analiză a sângelui care măsoară viteza de inițiere a cheagului și modul în care acesta evoluează.

Pe lângă aceasta, cercetătorii au analizat sângele pentru hormoni menstruali, iar rezultatul a fost clar: acești hormoni nu au demonstrat efecte asupra coagulării în cadrul testului.

Rezultate: inițiere mai lentă, dar cheaguri mai rapide și mai stabile

Concluziile-cheie au descris un tablou mixt:

în microgravitație, timpul până la inițierea coagulării (timpul de coagulare) a fost mai lung;
însă, odată pornit procesul, cheagurile s-au format mai repede;
după formare, cheagurile au prezentat forță și stabilitate mai mari decât cele observate, de obicei, la pacienții de pe Pământ, ceea ce ar putea însemna că sunt mai greu de descompus.

Blaber a subliniat și lipsa de date comparative pentru spațiu: pe Pământ, coagularea la bărbați și femei poate varia odată cu vârsta, dar există puține informații despre cum se schimbă aceste diferențe în condiții de microgravitație. În mediul simulat de imponderabilitate, participantele au avut nevoie de mai mult timp pentru ca sângele să înceapă să se coaguleze, însă, după start, cheagul s-a format mai rapid și a fost mai stabil.

Ce înseamnă asta pentru misiuni lungi (Lună, Programul Artemis, Marte)

După numai cinci zile, rezultatele nu au fost considerate alarmante în sine. Totuși, ele ridică îngrijorări reale pentru echipaje aflate la distanțe mari de îngrijirea medicală sau de intervenție de urgență. Concluzia practică este că sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua riscurile la misiuni de lungă durată.

Acest lucru devine relevant pentru echipaje care vor opera pe Lună în cadrul Programului Artemis al NASA, dar și pentru viitoare misiuni către Marte, unde astronauții vor petrece luni întregi în tranzit. Echipa lui Blaber analizează în prezent datele și le compară cu studii de imersie uscată realizate pe voluntari bărbați.

Aceste comparații sunt importante pentru a defini proceduri de monitorizare medicală și tratament potrivite pentru expediții mai lungi în spațiu.

Monitorizare deja în practică: ecografii ale venei jugulare pe SSI

Între timp, agențiile spațiale au început deja să trateze problema cu mai multă atenție: astronauții de la bordul SSI sunt monitorizați regulat prin ecografie a venei jugulare - aceeași investigație care a dus, accidental, la depistarea cheagului la astronauta din 2020.

Două direcții care merită integrate în pregătirea viitoare a echipajelor

În contextul riscului de tromboembolism venos și al posibilei hipercoagulabilități în microgravitație, o direcție firească este rafinarea măsurilor preventive, precum protocoale mai clare de supraveghere a coagulării, evaluarea factorilor individuali de risc și adaptarea programelor de contramăsuri (de exemplu, strategii de menținere a volumului circulant și a condiției fizice) pentru misiuni de durată mare.

La fel de importantă este construirea unei baze de date solide, echilibrate pe sexe, care să permită diferențierea între efectele microgravitației și variabilitatea normală a coagulării. O astfel de abordare ar putea duce la criterii mai precise de screening și la decizii medicale mai bine personalizate pentru fiecare membru al echipajului.